7 minute
7 minute
"All of my trains..."
Robert Francis
Picura rece, repede. Umbrele ca si bulbucii colorati pe marea de ciment a Londrei. Fum, abur deasupra orasului se amesteca in nori. Oameni in trafic, muzica in casti. El sta la intrare, ezita putin, mai arunca o privire pe strada. O cafenea peste drum, pe parte cu el un vanzator de ziare in combinezon albastru inchis, de cauciuc. niste tineri, 3, in haine baggy de toamna. Cand nu e toamna la Londra?
Pe parte cu el o librarie cu vanzare la amanunt si o brutarie. A, si statia de autobuz Picadilly's. Si atat am apucat sa vad, dinauntru deja de la coada la verificarea cartelei. Camere la colturile cladirii si nu numai laser magnet verificari. Dar nu de ajuns - sau prea multe? Gardul inalt atrage toti hotii.
La coada, niste tipe dragute, cel putin din spate si cat se vedea, din profil. Poate un schimb de profile. E un pic prea devreme sa fiu social, poate peste treizeci de secunde. Dar ce sa le zic? Lasa, poate fur 2-3 cuvinte din conversatia lor pentru un punct comun sau o impresie.
O mare de oameni in punctul ala. Valuri sunt zi de zi, dar azi o sa fie o furtuna puternica. Oricat de mult ne sperie, avem nevoie de schimbare si ea vine fara doar si poate. Apa trece, pietrele raman; cum s-au format deltele? Analogii si cuvinte un castel din carti de joc care pot si intoarse pe dos atat de usor.
A, si cine sunt eu? Lew, britanic, sunt alb, am aproape 22 de ani si destul de OK ca sa ma consider un tip arogant (initial, invers). Merg spre facultate, College of Science and Technology. Putin excentric, ascult muzica, alege tu felul te las sa imi decizi ce ascult. Am doua, trei tatuaje pe corp, majoritatea sunt cuvinte puse in ordine de niste oameni morti (idealizati si care au ajuns niste modele prin excese).
Am ajuns am facut cartela in graba, poarta s-a deschis , o portie, portita (cerc pentru mine o parte). Am coborat pe scari, pereti albi cu reclame la canereti, salate, kilograme in plus sau in minus si niste plastic. Doar plastic pe pereti.
Jos in statie, Lew, un baiat de vreo douazeci de ani, in niste blugi largi, haine neingrijite, curat. Par "razgandit" un fir in sus, altul in jos, un haos in cap, cateva fire de barba, ochi patrunzatori. Adidasi butucanosi, de firma, o casca in urechi si cealalta atarnand pe o haina nedescrisa.
In 30 de secunde vine metroul anunta o voce feminina putin stridenta metalica din difuzoarele mici de pe stalp al statiei. De ce urmatoarea statie, directia la GPS, anunturile din spital si de pe autostrada supermarket sunt anuntate cu voci de femeie? S-au emancipat difuzoarele, cel mai probabil, desigur.
Lumea s-a adunat langa sine cu cate un gand violet fugindu-le prin minte din cand, cati si cat in cand cati si cat - asteptand cuminti trenul.
Zgrrrr! iii! pfff
Voce de femeie, urcati in vagoane. Imi aduce aminte de aspiratoarele de gaini din fermele industriale. Nu merita mult omul.
-Ai fost ieriseara la concert la Billie?
-Dupa fata mea, mai ai nevoie de raspuns, spuse fata mai mare, cu sapca cu Metallica.
-Erm, ai dreptate. Putin obosita areti, dar e OK stie si restul lumii ca a fost weekend. La trupa lui ai fost la concert?
-La cum arat parca am facut tot turneul in Europa cu ei in weekend-ul asta.
Era doar o parere prea buna despre sine, ascunsa usor. Stati linistiti, nimeni nu a fost ranit. *(toti au murit)
-Ok, groupie. Si cum a fost? Ti-am spus toata faza cu tipul ala si de ce nu am putut venit.
-A fost fain. Chestiute ieftine, tipi faini, am dat si de un dubios a fost amuzant rau. Au cantat o ora jumate cam tot de pe albumul nou, fum, distractie si cu taxi gratis pana acasa cu niste amici dimineata.
Am atins-o putin pe umar, usor - nu a reactionat. Inca o data; la fel nimic. Imi prevad un viitor profitabil in buzunarit daca sunt asa subtil.
-Metallica! am soptit ascutit.
Da, m-am decis sa vorbesc cu ele, sper sa vrea si ele sa schimbe douar replici dupa uimirea de moment.
-4 minute-
Fata s-a intors surprinsa cu ochii la baiat. L-a intrebat ce vrea, baiatul a ezitat putin, a intrebat daca a fost la concertul lui Billie.
Baiatul avea ochii furati de fata mai micuta. Pe ea o chema Adina,a avea 18 ani. Daca as fi avut viata lui as fi facut mai mult, fata merita atentia. Ochii calatorilor pe baiat si deznodamantul la ceea ce facea. Considera oamenii nebuni pe ceilalti oameni care fac ceea ce ii fac bucurosi. Invidiati din neputinta celorlalti.
Unde ramasesem? Da, la fata. Avea 2-3 pistrui pe fata, ochi albastri, miscari putin stangace, patrate, taiate si avea putin frig in obraji (rosie). Era o fetita bucuroasa, prinsa pe sinele vietii, cu soarele in fata complet captivata. Il vazuse pe baiat la coada la cartele dar apoi il pierduse din ochi. Discutia obisnuita rutina despre weekend, prieteni, Clarisa, Paul, formatia, grupa de teatru si bluza noua, bineinteles, bluza noua. Ei, lasa, baieti draguti mai sunt, probabil si cu o geaca mai frumoasa ca si kaki-ul ala atat de ...exagerat.
"The end of the day
Marching with the hearth of a lion
No, no, no, yea, no
I', just a kid who need no help
I've achieved a bigger thing
blessed
And if you've ever seen the things I've seen in my stumble
You'd be sure to stay away."
Cam asta am prins din castile baiatului. Dar stiam piesa. "You should now know this world is not for the fainted hearth, this world does not stand no coward" i-as fi tipat in ureche. Dar a scos casca. Si pe langa asta, nici nu pot sa vorbesc cu oamenii, doar sa ii vad. E un roman care tot timpul se termina prost. Dar ce roman. Am incercat sa citesc cartile oamenilor, dar nu se compara cu vietile lor. Sare, zahar, apa, piper, ardei, pizza dar lacrimilor nu pot gasi o analogie in bucatarie, sau altundeva. Daca ar avea lacrimi in loc de sange in vene si cuvantul le-ar fi strain ar fi mai sinceri, mai vii. Curios sa zica Viata asta, sa le cer sa fie mai vii. Dar as vrea sa traiasca si Lew si nu numai el mai mult aici pentru ca in rai o sa li se faca groaznic de dor de mine. Locul ala e paradis, dar prea putini din ei pot suporta paradisul; si innebunesc. O eternitate de nebunie intru-un loc perfect.
Oricum mai sunt 2 minute si 55 de secunde.
Normal, nu e terminata :) caracteristic. Mai adaugam, nu are ce sa fie mult de scris pentru mai putin de 3 minute.
"All of my trains..."
Robert Francis
Picura rece, repede. Umbrele ca si bulbucii colorati pe marea de ciment a Londrei. Fum, abur deasupra orasului se amesteca in nori. Oameni in trafic, muzica in casti. El sta la intrare, ezita putin, mai arunca o privire pe strada. O cafenea peste drum, pe parte cu el un vanzator de ziare in combinezon albastru inchis, de cauciuc. niste tineri, 3, in haine baggy de toamna. Cand nu e toamna la Londra?
Pe parte cu el o librarie cu vanzare la amanunt si o brutarie. A, si statia de autobuz Picadilly's. Si atat am apucat sa vad, dinauntru deja de la coada la verificarea cartelei. Camere la colturile cladirii si nu numai laser magnet verificari. Dar nu de ajuns - sau prea multe? Gardul inalt atrage toti hotii.
La coada, niste tipe dragute, cel putin din spate si cat se vedea, din profil. Poate un schimb de profile. E un pic prea devreme sa fiu social, poate peste treizeci de secunde. Dar ce sa le zic? Lasa, poate fur 2-3 cuvinte din conversatia lor pentru un punct comun sau o impresie.
O mare de oameni in punctul ala. Valuri sunt zi de zi, dar azi o sa fie o furtuna puternica. Oricat de mult ne sperie, avem nevoie de schimbare si ea vine fara doar si poate. Apa trece, pietrele raman; cum s-au format deltele? Analogii si cuvinte un castel din carti de joc care pot si intoarse pe dos atat de usor.
A, si cine sunt eu? Lew, britanic, sunt alb, am aproape 22 de ani si destul de OK ca sa ma consider un tip arogant (initial, invers). Merg spre facultate, College of Science and Technology. Putin excentric, ascult muzica, alege tu felul te las sa imi decizi ce ascult. Am doua, trei tatuaje pe corp, majoritatea sunt cuvinte puse in ordine de niste oameni morti (idealizati si care au ajuns niste modele prin excese).
Am ajuns am facut cartela in graba, poarta s-a deschis , o portie, portita (cerc pentru mine o parte). Am coborat pe scari, pereti albi cu reclame la canereti, salate, kilograme in plus sau in minus si niste plastic. Doar plastic pe pereti.
Jos in statie, Lew, un baiat de vreo douazeci de ani, in niste blugi largi, haine neingrijite, curat. Par "razgandit" un fir in sus, altul in jos, un haos in cap, cateva fire de barba, ochi patrunzatori. Adidasi butucanosi, de firma, o casca in urechi si cealalta atarnand pe o haina nedescrisa.
In 30 de secunde vine metroul anunta o voce feminina putin stridenta metalica din difuzoarele mici de pe stalp al statiei. De ce urmatoarea statie, directia la GPS, anunturile din spital si de pe autostrada supermarket sunt anuntate cu voci de femeie? S-au emancipat difuzoarele, cel mai probabil, desigur.
Lumea s-a adunat langa sine cu cate un gand violet fugindu-le prin minte din cand, cati si cat in cand cati si cat - asteptand cuminti trenul.
Zgrrrr! iii! pfff
Voce de femeie, urcati in vagoane. Imi aduce aminte de aspiratoarele de gaini din fermele industriale. Nu merita mult omul.
-Ai fost ieriseara la concert la Billie?
-Dupa fata mea, mai ai nevoie de raspuns, spuse fata mai mare, cu sapca cu Metallica.
-Erm, ai dreptate. Putin obosita areti, dar e OK stie si restul lumii ca a fost weekend. La trupa lui ai fost la concert?
-La cum arat parca am facut tot turneul in Europa cu ei in weekend-ul asta.
Era doar o parere prea buna despre sine, ascunsa usor. Stati linistiti, nimeni nu a fost ranit. *(toti au murit)
-Ok, groupie. Si cum a fost? Ti-am spus toata faza cu tipul ala si de ce nu am putut venit.
-A fost fain. Chestiute ieftine, tipi faini, am dat si de un dubios a fost amuzant rau. Au cantat o ora jumate cam tot de pe albumul nou, fum, distractie si cu taxi gratis pana acasa cu niste amici dimineata.
Am atins-o putin pe umar, usor - nu a reactionat. Inca o data; la fel nimic. Imi prevad un viitor profitabil in buzunarit daca sunt asa subtil.
-Metallica! am soptit ascutit.
Da, m-am decis sa vorbesc cu ele, sper sa vrea si ele sa schimbe douar replici dupa uimirea de moment.
-4 minute-
Fata s-a intors surprinsa cu ochii la baiat. L-a intrebat ce vrea, baiatul a ezitat putin, a intrebat daca a fost la concertul lui Billie.
Baiatul avea ochii furati de fata mai micuta. Pe ea o chema Adina,a avea 18 ani. Daca as fi avut viata lui as fi facut mai mult, fata merita atentia. Ochii calatorilor pe baiat si deznodamantul la ceea ce facea. Considera oamenii nebuni pe ceilalti oameni care fac ceea ce ii fac bucurosi. Invidiati din neputinta celorlalti.
Unde ramasesem? Da, la fata. Avea 2-3 pistrui pe fata, ochi albastri, miscari putin stangace, patrate, taiate si avea putin frig in obraji (rosie). Era o fetita bucuroasa, prinsa pe sinele vietii, cu soarele in fata complet captivata. Il vazuse pe baiat la coada la cartele dar apoi il pierduse din ochi. Discutia obisnuita rutina despre weekend, prieteni, Clarisa, Paul, formatia, grupa de teatru si bluza noua, bineinteles, bluza noua. Ei, lasa, baieti draguti mai sunt, probabil si cu o geaca mai frumoasa ca si kaki-ul ala atat de ...exagerat.
"The end of the day
Marching with the hearth of a lion
No, no, no, yea, no
I', just a kid who need no help
I've achieved a bigger thing
blessed
And if you've ever seen the things I've seen in my stumble
You'd be sure to stay away."
Cam asta am prins din castile baiatului. Dar stiam piesa. "You should now know this world is not for the fainted hearth, this world does not stand no coward" i-as fi tipat in ureche. Dar a scos casca. Si pe langa asta, nici nu pot sa vorbesc cu oamenii, doar sa ii vad. E un roman care tot timpul se termina prost. Dar ce roman. Am incercat sa citesc cartile oamenilor, dar nu se compara cu vietile lor. Sare, zahar, apa, piper, ardei, pizza dar lacrimilor nu pot gasi o analogie in bucatarie, sau altundeva. Daca ar avea lacrimi in loc de sange in vene si cuvantul le-ar fi strain ar fi mai sinceri, mai vii. Curios sa zica Viata asta, sa le cer sa fie mai vii. Dar as vrea sa traiasca si Lew si nu numai el mai mult aici pentru ca in rai o sa li se faca groaznic de dor de mine. Locul ala e paradis, dar prea putini din ei pot suporta paradisul; si innebunesc. O eternitate de nebunie intru-un loc perfect.
Oricum mai sunt 2 minute si 55 de secunde.
Normal, nu e terminata :) caracteristic. Mai adaugam, nu are ce sa fie mult de scris pentru mai putin de 3 minute.